Acasă

Asumarea măreției care ești

Liniștea care vorbește
S-a așternut seara peste casa noastră. Mă așez în tihnă, la lumina candelei, cu un ceai din plante alese cu inima de femeie. M-au chemat în seara aceasta salvia, rozmarinul și citronela. Ele îmi șoptesc slovele iar degetele curg pe o tastaură de fel naturală. Artificial sau natural, este pace, și asta este ce contează acum.

Subiectul acestei postări îmi dă târcoale de ceva vreme. În special de când am început să lucrez tot mai mult cu oamenii. De când însoțirea într-o călătorie de vindecare și transformare este parte din firescul meu zilnic.

Văd, simt și vibrez cu multe femei a căror poartă mi-au deschis-o pentru a le fi aproape. Mă inundă valurile de recunoștință, însă și de tristețe.
Ispite
Tristețe, fiindcă remarc la majoritatea „fenomenul de conflict” între cum se arată realitatea și visele utopice (new-ageiste) la care multe aspiră.
Și se cer ședințe întregi pentru a dezbrăca măști, pentru a dezinstala programe ca în final să ajungi la prezent, fix așa cum se arată el.

Ne scăldăm în vise, în teorii, în filozofii. Sunt mulți vânzători de iluzii iar prada e ușor de găsit când există atâta confuzie și dezechilibre în oameni.
Dragii mei, adevărata muncă, este cea de jos, aia a grădinarului – psihologic vorbind- cu pământ sub unghii și dureri de spate de la atâta plivit și curățat. Și chiar și această muncă de jos poate fi făcută cu blândețe.

Un proces de vindecare CERE ASUMARE. Cere voință, cere motivație și cere energie!

Este ușor să repetăm mantre (I am light) sau să ne vizualizăm LUMINĂ, însă realitatea este că până la Dumnezeu ne mănâncă Sfinții. Nu zic că nu suntem oricum luminițe vii. Oh, ba da.
Însă haideți să nu ne mai mințim și să ne hrănim temporar cu peștișori aurii. Că nu ne țin de foamea sufletului.
Oameni prin care Dumnezeu lucrează
Un terapeut adevărat: nu îți vinde peștișori aurii înveșmântați sub diverse slove, ci te ia de umăr și te învață să pescuiești ce pești ai tu nevoie.
Și procesul ăsta, știu prea bine, e al naibii de greu, uneori. Că până să deprinzi tu pescuitul treci prin toată valea cea întunecată a sufletului și a subconștientului tău. Și acolo să vezi fugă când ești pus față în față cu tine și nu mai ai unde fugi.
Evident că este alegerea ta să fugi, de vrei. Însă mai devreme sau mai târziu tot aici vei reveni. Iar procesul va fi și mai anevoios.
Asumă-ți măreția care ești!
Asumă-ți parcursul propriu! Asumă-ți munca pe care deja o faci! Ia-ți propria ființă în mâini, n-o mai trunchia alături de oameni orbi.
Amintește-ți: Un orb nu poate călăuzi un alt orb.
Mi-a luat ani să ajung la acceptarea și asumarea ce le trăiesc acum. Și a fost muncă acolo. Muncă cu Sinele. Muncă cu copilăria mea. Muncă cu traumele, emoțiile neprelucrate, rănile și relațiile sau situațiile neîncheiate pe unde se scurgea energia mea.
Încă lucrez să mențin ce am clădit. Mai cad și eu, dar fără răni care să îmi usture sufletul.
Nu sunt singură! Nu fiți singuri!
!!!Dar alegeți-vă oamenii de sprijin cu discernământ și potrivire, nu din basme și slove. Că slovele sunt frumoase, dar nu zidesc sufletul și nici nu vindecă rănile ființei.
Feriți-vă de impostori, precum de hrană procesată/rafinată!
Înainte să vă alegeți tribul de sprijin, priviți atent la viața lor, la casa lor, la copiii lor, la cum muncesc etc. Sunt date importante care te vor scuti să ieși șuntit din tot felul de relaționări toxice pacient-terapeut sau duhovnic-fiu duhovnicesc.
Câtă smerenie este în acel terapeut/specialist? Și nu pe buze, ci în emanațiile lui în fața situațiilor vieții.
Chema-ți spre voi pe aceia potriviți căii voastre, iar când vremea a sosit să vă luați rămas-bun, să fie cu împlinire și nu cu durerea dependenței și a atașamentului nesănătos.

Anul ăsta m-am decis, mă înscriu la facultatea de psihologie. E piesa aceea de puzzle ce mă împlinește ca specialist în vindecare.
Instrumentele mele de lucru rămân: nutriția și apifitoterapia, însă știința sufletului se va așterne în mine precum omătul pe un câmp larg deschis.
Psihoterapia m-a sprijinit precum spătarul unui scaun să mă pătrund până în adâncuri în propriul meu proces de vindecare. Să scormonesc în mine acolo unde îngropasem și mototolisem prin sertarele subconștientului, amintiri grele.

De aceea, simt să așez aici mesajul: ASUMĂ-ȚI MĂREȚIA CARE EȘTI!

Pășește din lâncezeală, utopie și basme, și ia-ți propria vindecare în mâini!
Iaca unde m-or condus salvia, rozmarinul și citronela. Mama lor de plăntuțe grăitoare de ADEVĂR necenzurat. Ce să fac? Nu mai șterg, reeditez și nici îmblânzesc ce deja s-a gravat aici.
Te las pe tine să le îmbrățisezi, sau să le dai drumul, după vrere.

Capacitatea oamenilor de a se dezvolta este infinită…atunci când se află în SIGURANȚĂ. Carl Rogers (aș adăuga eu, siguranță emoțională)

Cu drag de adevăr,
Irina

2 thoughts on “Asumarea măreției care ești

  1. Esti minunata pe drumul pe care l-ai ales, tu esti un terapeut innascut! Dupa cum te cunosc, Iti recomand sa te orientezi spre o formare de lunga durata in psihoterapie, s-ar putea sa ai acces cu formarile tale. Merita sa incerci!
    Pt mine esti o reala baza de siguranta si sunt atat de recunoscatoare, sora geamana a sufletului meu!

    1. Mulțumesc, suflet drag și cald! Așa voi face, cum mi se așază mai potrivit contextului vieții în care sunt. Și tu pentru mine ești baza de siguranță emoțională și mă înclin cu recunoștință că te-am regăsit pe acest pământ sfânt!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *